Începuturile înregistrărilor sonore - Wikipedia

Restaurarea sunetului de vedere

Primele încercări de redare a sunetului[ modificare modificare sursă ] Reproducerea vocii și a sunetelor ambientale a suscitat imaginația scriitorilor și a oamenilor de știință încă din secolul al XVI-lea. Baronul Münchhausen credea că poate păstra sunetele într-un corn de vânătoare, iar fizicianul italian Gianbatista della Porta susținea că sunetele pot fi sigilate în tuburi de plumb.

O legendă chinezească povestește cum o femeie cu o voce foarte frumoasă a cântat într-un tub de bambus care a fost mai apoi sigilat.

Apple Footer

Peste generații, tubul a fost deschis, iar sunetele s-au auzit perfect și în ordine, din păcate pentru o singură dată [2] În jurul anului î. Secretul acestui mecanism a fost pierdut în anul 27 d. ÎnHerr Faber din Viena a construit un cap vorbitor, care putea reproduce mecanic sunetele vocii umane.

Gura păpușii avea buzele și limba din cauciuc care puteau fi controlate pentru a modela sunetul dorit. În gât se afla o rotiță de ventilator cu ajutorul căreia era obținută litera r.

Corzile vocale erau simulate printr-un muștiuc, iar gura, de formă ovală, își putea modifica dimensiunile după nevoie. Toate aceste mecanisme erau controlate cu repeziciune prin intermediul unor clape, însă rezultatele obținute erau mediocre. Tehnologia înregistrării pe loc a unei melodii în cazul restaurarea sunetului de vedere mecanic a fost dezvoltată abia în Mecanismele descrise mai sus minus două miopii reda muzica aflată pe cilindrii respectivi, însă nu puteau înregistra sunete ori voci.

Stabilirea bazelor științifice[ modificare modificare sursă ] În fizicianul englez Thomas Young a reușit să imprime vibrațiile unui diapazon pe un cilindru rotitor acoperit cu ceară. Totuși, montajul său era destinat măsurării vibrațiilor la o anumită frecvență. Ca suport, restaurarea sunetului de vedere de știință propunea fire de bumbac sau mătase acoperite de praf de oțel sau chiar fire subțiri de oțel.

  • Dacă aveți probleme cu sunetul, următoarele sugestii v-ar putea fi de ajutor.
  • 3 0 miopie
  • Refacerea viziunii de dezvoltare
  • Cum să-ți rupi vederea
  • Viziunea într-un singur ochi pluteste totul
  • Vederea a scăzut brusc într-un ochi
  • Bubnovsky și viziune

Fonoautograful lui Edouard-Leon Scott [ modificare modificare sursă ] Fonoautograful lui Scott Primul aparat pentru înregistrare fonografică, numit fonoautograf, aparține francezului Édouard-Léon Scott de Martinville. Invenția sa a fost patentată pe 25 martie Prin procedeul său, Scott putea inscripționa vibrațiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior.

vedere de rozmarin

Aparatul consta dintr-o pâlnie care concentra vibrațiile sonore către o membrană care avea atașat un fir din păr de porc. Firul era mișcat corespunzător vibrațiilor, inscripționând un mediu potrivit. La început, înregistrările se făceau pe sticlă înnegrită cu fum.

Meniu de navigare

Versiunile ulterioare ale aparatului au utilizat un cilindru acoperit cu hârtie înnegrită ca în fotografia alăturatăiar în final au fost inscripționate chiar și role de hârtie. Fonoautograful a fost utilizat pentru studii în domeniul acusticii. Cu ajutorul său se putea determina frecvența unei note muzicale și se studia vocea umană. Au fost comercializate puține modele de laborator, contra sumei de de franci.

acuitatea vizuală 0 6 câte dioptrii este

Unul dintre aceste exemplare a fost cumpărat de Joseph Henry în pentru Institutul Smithsonian, unde se află expus și astăzi. Această scrisoare a fost citită abia în sesiunea de deschidere a lucrărilor Academiei, pe data de 3 decembrieînsă la acea dată Edison își făcuse deja publică invenția fonografului.

Remedierea problemelor cu sunetul în Windows 10

Aparatul descris paleofonul semăna în construcție și modalitatea înregistrării cu un fonoautograf Scott: o pâlnie care captează sunetul este acoperită la capăt de o membrană ce are un ac atașat în mijlocul ei. Vibrațiile sunt înregistrare — de data aceasta — pe un disc plat înnegrit cu fum și nu pe un cilindru. Pentru a depăși limitările tehnice ale fonoautografului, Cros propunea ca vibrațiile lăsate pe disc să fie copiate în relief sau intaglio, prin procedee fotograficepe un material de dimensiuni similare însă de rezistență sporită la uzură ca de exemplu oțelul.

Folosind un ac metalic sau o mică furcă în cazul restaurarea sunetului de vedere în relief atașat de centrul unei membrane elastice, vibrațiile înscrise în discul de material dur sunt transformate din nou în vibrații sonore de aceeași intensitate și durată, cu condiția ca viteza de rotație la redare să fie aceeași cu cea din timpul înregistrării.

Fonograful lui Thomas Alva Edison [ modificare modificare sursă ] Edison alături de fonograful său Thomas Alva Edison a anunțat lumii inventarea fonografului pe 21 noiembrie Aparatul său conținea aceleași elemente ca cele ale fonoautografului Scott, însă ca mediu de înregistrare folosea un cilindru spiralat acoperit cu o foiță de cositor asemănătoare foliei de aluminiu de mai târziuimprimată în adâncime la viteza de 60 de rotații pe minut.

Începuturile înregistrărilor sonore - Wikipedia

Dezavantajul acestui mediu de stocare era faptul că după câteva ascultări, folia de cositor fie se rupea, fie se tocea [9]. Deși încearcă să-și îmbunătățească aparatul, Edison părăsește cercetările în și se dedică posibilităților de exploatare ale curentului electric. Pornind de la experimentele lui Edison, în Frank Lambert încearcă să producă un ceas vorbitor folosind pentru înregistrare un cilindru de plumb [10] [11].

Aparatul său se găsește astăzi la Muzeul Național al Ceasurilor din Columbia, Pennsylvaniaîmpreună cu cilindrul de plumb, care este printre restaurarea sunetului de vedere mai vechi înregistrări păstrate care pot fi ascultate e precedată doar de înregistrările pe fonoautograf. Ulterior progreselor lui Tainter și Berliner, Edison a reluat lucrul la fonograful ochi dacă viziune slabă în perioada anilor -obținând mai multe patente.

Noile înregistrări — de data aceasta pe cilindri de ceară — erau mai clare, cu zgomote minime și redare fidelă.

cum să vizualizezi ochii

Urmează o perioadă de înregistrări experimentale și de orientare către producția în masă a cilindrilor conținând piese muzicale. Din cauza faptului că nu existau încă tehnologii de reproducere a cilindrilor, aceștia erau înregistrați individual.

În faza discuțiilor, au ajuns la concluzia că lipsa de viabilitate a acestei invenții rezida tocmai în suportul înregistrării. Folia de cositor se lecții de viziune bates repede, iar după patru citiri sunetele deveneau neinteligibile. Materialul trebuia deci să fie ușor de inscripționat, dar cât mai greu deformabil. În mai și septembrie au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul cărora Tainter a descoperit faptul că înregistrările făcute în ceară erau de calitate superioară celor în folii de cositor.

Din 8 noiembrie ale aceluiași an s-a păstrat un disc de ceară placată cu cupru, [13] care conține striații laterale. Perioada cuprinsă între sfârșitul lui și începutul lui este bogată în experimente.

Tainter încearcă diverse metode de redare a sunetului, precum și diverse compoziții ale suportului pe care se făcea înregistrarea.

metoda de restaurare a vederii rapide

După o scurtă vacanță, în august construiește un dispozitiv mecanic care îi va permite să obțină o viteză constantă de rotație a discului. Până în va încerca diverse metode de înregistrare și reproducere a sunetelor, căutând restaurarea sunetului de vedere principal să reducă uzura și zgomotele parazite. În primăvara lui Tainter construiește un aparat care înregistrează sunetul pe fâșii lungi de hârtie acoperită cu ceară.

V-a fost de ajutor această informație?

Astfel, constată că trebuie să reducă dimensiunile striațiilor. Pe 14 mai a fost terminat un aparat care înregistra sunetele pe un cilindru de hârtie acoperită cu ceară. Cilindrul avea 22,86 cm lungime, 2 cm în diametru, iar grosimea stratului de ceară era de 0,63 cm. După ce și-a îmbunătățit aparatul numit de acum grafofonîn august același an a dat comanda pentru construirea a 6 exemplare, terminate abia în decembrie.

Unul dintre acestea se mai păstrează încă la Institutul Smithsonian. Întrucât volumul de redare a sunetului era foarte mic, în Tainter introduce tuburile pentru ascultat. Aparatele sale încep să fie promovate și vândute ca dictafoane.

de la vederea slabă

Progresele obținute de Tainter i-au suscitat interesul lui Edison, care a reluat lucrul la fonograf. A înlocuit folia de cositor cu cilindrul de ceară. Varianta sa a aparatului s-a dovedit în timp mai bună ca cea a lui Tainter, astfel încât i-a supraviețuit acesteia.

ÎnEdison și Easton deținătorul din acel moment al patentei pentru grafofon au făcut schimb de patente pentru a putea produce ambele modele, iar din încetează a mai fi fabricați cilindrii pentru grafofon. Pe 4 mai încearcă să obțină un brevet de invenție pentru un procedeu prin care vibrațiile imprimate orizontal pe un disc înnegrit de fum erau copiate fotografic și gravate într-un disc similar, dintr-un material rezistent.

Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că metoda sa semăna prea mult cu cea a lui Charles Cros. Mai târziu, Berliner obține o patentă pentru un alt procedeu de producție al discurilor sonore. De această dată, vibrațiile erau trasate pe un disc de sticlă înegrită cu fum, care folosea mai apoi ca matriță pentru imprimarea fotografică a restaurarea sunetului de vedere disc de zinc sau cupru. Șanțurile erau obținute mai apoi prin corodare cu acid. Primul său disc de zinc se păstrează astăzi la Institutul Smithsonian și este datat 26 iulie În noiembrie același an, Berliner își restaurarea sunetului de vedere invenția și prezintă un disc de sticlă cu durata de cca.

Cu toate acestea, încă era imposibilă producerea în masă a discurilor de zinc, totul aflându-se în stadiu experimental. În februarie încearcă să înregistreze direct pe discurile de zinc la 30 de rotații pe minutacoperindu-le cu un strat de ceară. Aceasta ar fi trebuit să ia locul măștii fotografice în faza de corodare cu acid. Totuși, impuritățile au generat o serie de probleme.

Manual de utilizare iPhone

Au urmat discurile de celuloid înregistrate la 60 de rotații pe minutînsă materialul era prea moale. În iulie Berliner reușește să producă în masă discuri de cauciuc tare, care erau presate după o matriță de zinc.

Pentru că în SUA nu a primit brevet de invenție decât înBerliner a început să-și vândă produsele în Europa. În publică o listă de discuri disponibile pentru vânzare. Acestea aveau un diametru de 17,45 cm după de În Eldridge Johnson cere un brevet de invenție pentru un procedeu personal de producție a discurilor pentru gramofon, după ce în perfecționase aparatul cu un motor pe bază de arc.

Sunetul Valurilor

Johnson avea să fie fondatorul companiei Victor Talking Machine Co. Telegrafonul lui Valdemar Poulsen [ modificare modificare sursă ] Telegrafonul lui Poulsen În aniidanezul Valdemar Poulsen a încercat un experiment pentru a putea observa comportamentul unei sârme magnetizate proporțional cu semnalul unui microfon. Astfel, între doi pereți paraleli a întins o sârmă de oțel înclinată la un unghi care să permită unui mic electromagnet atașat de aceasta să coboare cu o viteză constantă.

Electromagnetul era alimentat prin două fire de către o baterie care emitea o tensiune modulată după semnalul unui microfon.

  • Noțiuni de bază Primele încercări de redare a sunetului[ modificare modificare sursă ] Reproducerea vocii și a sunetelor ambientale a suscitat imaginația scriitorilor și a oamenilor de știință încă din secolul al XVI-lea.
  • Mâncând afine pentru vedere
  • Exerciții oculare cu refacerea vederii
  • Viziunea 5 poți naște singur
  • Tratamentul vederii cu gălbenele
  • Forma și vederea ochilor
  • Linia de jos pentru testul de vedere

La redare, electromagnetul era din nou pus să alunece la vale, însă bateria era scoasă din circuit, iar microfonul înlocuit cu o doză de telefon. Rezultatele au fost satisfăcătoare, astfel că Poulsen s-a gândit să inventeze un aparat care să răspundă la telefon [15]. Pe 1 decembriestatul danez i-a eliberat un brevet de invenție pentru un aparat specializat în înregistrarea magnetică și redarea sunetului, numit telegrafon.